Producatorii programelor si videoclipurilor vizionate de catre copii sustin ca acestia pot beneficia de aceste produse. Cele mai multe sunt comercializate ca instrumente educationale care promoveaza dezvoltarea creierului si abilitatile cognitive. Intr-un sondaj realizat pe un esantion de peste 1.000 de familii, parintii au relatat motivele pentru care le permit copiilor sa vizioneze emisiuni TV si videoclipuri. Cel mai frecvent motiv a fost convingerea ca programele de televiziune si video il invata ceva educativ pe copil.
Cu toate acestea, astfel de motive nu sunt sustinute de cercetare. Studiile arata ca, in general, pentru copiii mai mici de trei ani, televiziunea, videoclipurile si DVD-urile nu sunt profesori eficienti. Chiar mai rau, acestea pot impiedica activitatile mai sanatoase ale copilului. Pe baza acestor preocupari, cercetatorii recomanda parintilor cu copii de sub doi ani sa nu ii lase pe acestia la televizor iar copiii mai mari sa urmareasca doar o ora sau doua ore de programe de calitate.
De ce Televiziunea, videoclipurile si DVD-urile afecteaza puternic copiii foarte mici?
Raspunsul implica schimbarile remarcabile care se intampla in creier in primii trei ani de viata. Atunci cand un copil se naste, creierul sau are toti neuronii. Dar formarea legaturilor dintre acestia este inca in plina desfasurare. Acest lucru este valabil mai ales in zonele creierului care sustin abilitati avansate precum memoria si gandirea abstracta.
Desi vizionarea programelor TV este o activitate pasiva, intelegerea televiziunii necesita anumite abilitati. In primii cativa ani de viata, multe dintre aceste abilitati incep sa se dezvolte. Pentru un copil, televizorul este un flux de imagini bidimensionale care se schimba la fiecare 6 secunde si nu au o legatura evidenta intre ele, cu sunete care vin din aceeasi directie sau cu oameni si obiecte. Inainte ca un copil sa poata invata de la televizor, el trebuie sa poata conecta aceste imagini intr-un intreg semnificativ.
In primele sase luni de viata, un copil intelege foarte putin din ceea ce vede pe ecran. Culorile si sunetele televizorului ii pot capta atentia pe perioade scurte, dar nu are capacitatea de a procesa ceea ce priveste sau de a-i acorda atentie pentru mult timp. Mai tarziu, in primul an, deoarece abilitatile sale cognitive si perceptuale continua sa se imbunatateasca, un copil ar putea sa recunoasca oamenii si obiectele de pe ecran. Cu toate acestea, este putin probabil sa inteleaga cum se leaga imaginile intre ele si obiectele reale pe care le reprezinta. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca invatarea semnificativa de la televizor este putin probabila inainte de varsta de trei ani, cand copiii incep sa inteleaga relatia dintre televiziune si realitate.