Semnele si simptomele unui timpan perforat
Timpanul perforat este o afectiune ORL reprezentata de o gaura in timpan. Uneori, gaura se vindeca in cateva saptamani, fara a fi nevoie de tratament. Alteori, insa, este necesar tratamentul medical pentru ca poate provoca alte probleme mai grave, precum infectii ale urechii. In momentul in care pacientii suspecteaza perforarea timpanului, ar trebui sa se prezinte la medicul ORL pentru un diagnostic clar si pentru initierea unui tratament corect.
Manifestari clinice ale timpanului perforat
Perforarea timpanului este usor de recunoscut. Pacientul isi pierde brusc auzul, total sau partial, are dureri la nivelul urechii, mancarimi, va observa un lichid care curge din ureche si se va confrunta cu febra ridicata. Nu intotdeauna un timpan perforat necesita tratament. Exista o serie de recomandari ale specialistilor care atenueaza simptomele unui timpan perforat si ajuta la prevenirea infectiilor.
Pacientii nu trebuie sa introduca nimic in ureche, nici macar betisoarele medicinale si sa nu lase apa sa patrunda in ureche. O alta recomandare a specialistilor este ca pacientii care suspecteaza un timpan perforat sa nu isi sufle nasul prea tare, deoarece acest lucru poate impiedica sau incetini vindecarea. Pe ureche se poate pune o compresa calda pentru reducerea durerii, iar analgezicele precum paracetamolul sau ibuprofenul fac minuni. Daca gaura din timpan este prea mare si nu se vindeca in cateva saptamani, poate fi necesara o interventie chirurgicala.
Printre principalele cauze ale timpanului perforat se numara infectiile urechii, leziunile timpanului, loviturile, introducerea obiectelor adanc in ureche, modificarea presiunii aerului, zgomotele foarte puternice. Interventia chirurgicala care repara timpanul perforat se numeste mieroplastie si este efectuata sub anestezie generala.
Dupa operatie, timpanul este reparat, insa pacientii trebuie sa nu consume alcool si sa nu conduca timp de 24 de ore, sa nu lase apa sa patrunda in ureche, sa nu schimbe pansamentul din interiorul urechii, sa evite zborul, fumatul si inotul, sa nu intre in contact cu oameni care sufera de infectii transmisibile, sa evite sportul si alte activitati intense.
