Când ne gândim la deșert, imaginile care apar imediat sunt dunele aurii, căldura intensă și lipsa apei. Totuși, nu toate deșerturile sunt fierbinți. Antarctica este considerată cel mai mare deșert al lumii, deoarece primește foarte puține precipitații anual.
Există și deșerturi reci, precum Gobi, unde temperaturile pot coborî mult sub zero grade Celsius în timpul iernii. Criteriul principal după care o regiune este clasificată drept deșert nu este temperatura, ci cantitatea redusă de precipitații.
- Sahara nu este cel mai mare deșert al planetei
Sahara este cel mai mare deșert fierbinte din lume, dar nu ocupă primul loc în clasamentul general. Antarctica este mai întinsă, urmată de regiunea arctică. Sahara se află abia pe poziția a treia dacă sunt luate în calcul și deșerturile polare.
Suprafața Saharei este comparabilă cu cea a Statelor Unite și se întinde pe teritoriul mai multor țări africane. Peisajul său nu este format exclusiv din dune. Regiunea include platouri stâncoase, munți, câmpii de pietriș și depresiuni saline.
- Dunele se deplasează în permanență
Dunele de nisip nu sunt forme fixe de relief. Vântul transportă particulele și modifică treptat dimensiunea, forma și poziția acestora. Unele dune pot avansa câțiva metri într-un an, acoperind drumuri, terenuri sau construcții.
Direcția vântului influențează și aspectul dunelor. Unele au formă de semilună, altele sunt lungi și paralele, iar cele mai complexe pot semăna cu stele uriașe privite de sus.
- Plantele deșertului pot supraviețui ani fără ploaie
Vegetația din deșert este adaptată unor condiții extreme. Cactușii stochează apa în tulpini și au spini în locul frunzelor, ceea ce reduce pierderile prin evaporare. Alte plante au rădăcini foarte lungi, capabile să ajungă la apa aflată în adâncime.
Există și semințe care rămân inactive în sol ani întregi. După o ploaie rară, acestea germinează rapid, iar suprafețe aparent lipsite de viață se pot transforma pentru scurt timp în câmpuri cu flori.
- Animalele deșertului evită căldura zilei
Numeroase animale sunt active mai ales noaptea, când temperaturile devin suportabile. Vulpea fennec, șerpii, scorpionii și diferite rozătoare se ascund în vizuini sau sub pietre în timpul zilei.
Unele specii își obțin aproape toată apa din hrană. Cămilele pot rezista perioade îndelungate fără să bea, dar cocoașele lor nu conțin apă, așa cum se crede adesea. Ele depozitează grăsime, pe care organismul o folosește drept rezervă de energie.
- Temperaturile se schimbă rapid după apus
Aerul uscat și lipsa norilor permit pierderea rapidă a căldurii după apus. Într-un deșert fierbinte, diferența dintre temperatura zilei și cea a nopții poate fi foarte mare.
Nisipul se încălzește repede sub razele soarelui, dar se răcește la fel de rapid. Din acest motiv, călătorii au nevoie atât de protecție împotriva căldurii, cât și de haine potrivite pentru nopțile reci.
- În deșert pot apărea lacuri temporare
După ploile torențiale, apa se poate aduna în depresiuni și poate forma lacuri temporare. Acestea dispar treptat prin evaporare, lăsând în urmă sare și minerale.
În albiile secate, numite uneori „wadi”, pot apărea viituri bruște chiar dacă ploaia a căzut la mare distanță. Fenomenul demonstrează că deșertul nu este un spațiu complet lipsit de apă, ci un mediu în care aceasta apare rar și imprevizibil.
