Ciulamaua e una dintre cele mai vechi mâncări cu sos alb din bucătăria românească

Ciulamaua face parte din moștenirea otomană a bucătăriei românești, iar numele vine, cel mai probabil, dintr-un cuvânt turcesc. E o mâncare simplă: bucăți de carne de pui ori ciuperci, într-un sos alb, gros și catifelat, legat cu unt și făină, parfumat cu usturoi și mărar și servit cu mămăligă moale. Pentru multe familii, e gustul duminicilor din copilărie.

Sosul ei seamănă cu sosurile de bază ale bucătăriei franceze. Spre deosebire de sosul cu lapte, numit după un nobil francez din secolul al XVII-lea, ciulamaua clasică folosește supa în care a fiert carnea, ca un sos de supă legat cu făină, completat uneori cu smântână.

Ingredientele, carnea fiartă și supa

  • un pui de aproximativ 1,5 kilograme ori 800 de grame de pulpe dezosate;
  • un morcov, o ceapă, o bucată de țelină, câteva boabe de piper;
  • 50 de grame de unt;
  • 3 linguri de făină, aproximativ 40 de grame;
  • 600-700 de mililitri de supă de pui fierbinte;
  • 200 de mililitri de smântână, opțional;
  • 4-5 căței de usturoi;
  • o legătură de mărar ori de pătrunjel;
  • sare, piper alb și un vârf de cuțit de nucșoară.

Puiul, ori pulpele, se pune în apă rece cu legumele și piperul și se fierbe la foc mic 45-60 de minute, cu spuma luată constant. Carnea se scoate, se lasă să se răcească, apoi se desface de pe oase, fără piele, în bucăți potrivite pentru o lingură. Supa se strecoară. Din ea se folosește o parte pentru sos, iar restul rămâne pentru o ciorbă.

Unii preferă să călească ușor bucățile de carne în unt înainte de a le pune în sos, pentru un gust mai intens.

Sosul alb, din unt și făină

Untul se topește într-o cratiță la foc mic. Se adaugă făina și se amestecă continuu 1-2 minute, până când amestecul devine o pastă netedă, ușor spumoasă. Nu trebuie să capete culoare. Rântașul alb, gătit puțin, pierde gustul de făină crudă, dar rămâne deschis la culoare. Supa fierbinte se adaugă treptat, câte un polonic, amestecând energic cu un tel după fiecare adăugare, până se încorporează complet. Primele polonice fac un amestec foarte gros, ca o pastă, care se subțiază treptat. Graba e cauza cocoloașelor: supa turnată toată deodată nu se leagă uniform. Sosul fierbe apoi încet 8-10 minute, amestecând des, până se îngroașă cât să îmbrace lingura.

Smântâna, usturoiul și verdeața

Carnea se adaugă în sos și se încălzește câteva minute. Smântâna, dacă se folosește, se amestecă la final, cu focul mic, fără să fiarbă. Usturoiul pisat cu puțină sare se pune chiar înainte de oprirea focului, pentru că fiert își pierde aroma. Sarea, piperul alb și un praf de nucșoară se potrivesc la sfârșit. Mărarul tocat se presară din belșug, la servire.

Dacă sosul a făcut totuși cocoloașe, se poate salva în 2 feluri. Se trece printr-o sită, apăsând cu lingura, ori se mixează câteva secunde cu un blender vertical, înainte de a adăuga carnea. Dacă e prea gros, se subțiază cu puțină supă. Dacă e prea subțire, se mai fierbe câteva minute ori se adaugă o lingură de făină amestecată cu puțin unt moale.

Ciulamaua de ciuperci și mămăliga moale

Varianta cu ciuperci e la fel de populară. Pentru 4 porții, se folosește un kilogram de ciuperci, champignon ori păstrăvi de fag, tăiate felii și călite în unt până își lasă apa și aceasta scade. Restul rețetei e identic, cu supă de legume în loc de supă de pui.

În zilele de post, untul se înlocuiește cu ulei, iar smântâna lipsește. Toamna, ciulamaua de hribi ori de alte ciuperci de pădure, culese de un cunoscător, are un gust mult mai intens.

Ciulamaua se servește, tradițional, cu mămăligă moale, aproape ca un piure, care absoarbe sosul. Pentru 4 porții, ajung aproximativ 200 de grame de mălai la 1 litru de apă, cu sare și o bucată de unt la final. Unii o preferă cu orez fiert ori cu cartofi natur, dar mămăliga rămâne asocierea clasică.

Varianta gratinată și ciulamaua pentru copii

O variantă mai rapidă folosește carne crudă. Pieptul ori pulpele de pui, tăiate cuburi, se rumenesc în unt și se scot, iar în aceeași cratiță se călesc 300-400 de grame de ciuperci. Rântașul se face peste ciuperci, se adaugă supă ori lapte cald, iar carnea revine în sos și fierbe încet 15-20 de minute. Totul se poate pune într-un vas de cuptor, cu puțin cașcaval ras deasupra, și se gratinează 10 minute la 200 de grade. Datorită sosului blând și a cărnii fragede, ciulamaua e una dintre primele mâncări ale familiei pe care copiii mici le pot mânca. Pentru ei, usturoiul se pune mai puțin, sarea se reduce, iar carnea se mărunțește. Unele familii folosesc lapte în loc de smântână, pentru un sos mai ușor. Mămăliga moale, cu o bucățică de unt, completează o masă caldă, potrivită de la 1-2 ani.

Păstrarea și reîncălzirea

Ciulamaua se îngroașă mult la frigider, unde se păstrează 2-3 zile, într-un vas acoperit. La reîncălzire, la foc mic, se adaugă câteva linguri de supă ori de lapte și se amestecă până revine la consistența inițială. Usturoiul și mărarul proaspăt, adăugați din nou la încălzire, îi redau prospețimea. Nu se recomandă congelarea, pentru că sosul cu smântână se poate separa la dezghețare.