Bruxismul, cunoscut popular ca scrâșnirea sau încleștarea dinților, este o tulburare frecvent întâlnită, atât la copii, cât și la adulți. Mulți pacienți nici nu realizează că suferă de bruxism, pentru că fenomenul apare de cele mai multe ori în timpul somnului.
Deși poate părea o simplă reacție trecătoare, pe termen lung, bruxismul poate duce la uzura smalțului, sensibilitate dentară, dureri musculare și chiar afecțiuni ale articulației temporo-mandibulare.
Factori psihologici – stresul și anxietatea
Cea mai frecventă cauză a bruxismului este stresul. Persoanele supuse presiunilor zilnice, care se confruntă cu anxietate sau frustrări, tind să descarce tensiunea prin scrâșnirea dinților, mai ales noaptea. De asemenea, perfecționismul și personalitățile mai tensionate sunt mai predispuse la acest obicei inconștient.
Factori fiziologici și neurologici
Bruxismul nu este doar o problemă psihologică, ci și una care poate fi influențată de:
- Tulburări ale somnului – apneea de somn sau somnul agitat sunt adesea asociate cu scrâșnirea dinților.
- Dezechilibre neurologice – în anumite cazuri, bruxismul poate apărea la pacienții cu boli neurologice sau după leziuni cerebrale.
- Reflexe inconștiente – uneori, încleștarea maxilarului apare ca reacție la o poziție incorectă în somn.
Structura danturii are un rol important în apariția bruxismului. Printre factorii locali se numără:
- Muşcătura incorectă (malocluzia) – atunci când dinții nu se aliniază corect, maxilarul poate căuta o poziție compensatorie prin scrâșnire.
- Plombaje sau coroane neadaptate corect – lucrările dentare incorecte pot favoriza presiunea excesivă asupra dinților.
- Pierderi dentare netratate – lipsa unor dinți determină o distribuție inegală a forțelor masticatorii.
Obiceiurile zilnice pot agrava sau chiar declanșa bruxismul:
- consumul excesiv de cafea, alcool sau băuturi energizante, care stimulează sistemul nervos;
- fumatul, asociat cu tulburări de somn și tensiune musculară;
- utilizarea anumitor medicamente, precum antidepresivele, care pot avea ca efect secundar scrâșnirea dinților.
Factori genetici și ereditari
Studiile arată că bruxismul poate avea și o componentă genetică. Persoanele care au rude apropiate cu această tulburare au un risc mai mare să o dezvolte, ceea ce sugerează o predispoziție ereditară.
De ce este importantă identificarea factorilor
Înțelegerea cauzelor bruxismului este primul pas către tratament. Medicul stomatolog sau specialistul în somnologie poate recomanda o combinație de soluții: gutiere dentare, corectarea mușcăturii, reducerea stresului prin terapie sau modificarea stilului de viață.
